Scriam tot aici în urmă cu aproape 2 ani: „Trăiesc pentru vacanțe, week-end-uri, pentru torturile Alexandrei, pentru îmbrățișări, pentru cafeaua savurată din aceeași cană de când suntem doi pe același drum, pentru trandafirii din gradină, pentru soarele de toamnă, pentru baloane de săpun…”
Nimic nu s-a schimbat, doar s-au adăugat mai multe torturi, mai multe baloane de săpun și mult mai multe îmbrățișări de când a venit pe lume și Teodora. Și nu mă mai sătur de îmbrățișări, de mângâieri, de baloane de săpun, de râsete cristaline, de degețele care îmi trag de colțurile gurii ca să zâmbesc chiar dacă sunt obosită, de gingiuțele care mă mușcă de prea mult drag, de vocile subțiri care mă strigă noaptea, de mânuțele care mă caută necontenit, de iubirea din priviri.
Și încă o sută de ani de-acum încolo nu m-aș sătura.
http://urbankid.ro
Dulceata-pe-paine 