Câți elefanți poți număra într-o viață?

Știți cântecelul cu elefanții care se leagănă pe o pânză de păianjen? Dacă nu, vedeți mai jos versurile. Îl tot cânt de vreo șase ani. Mai întâi pentru Alexandra, acum pentru Teodora. Copiilor le place să le cânți mai ales când sunt obosiți, îi liniștește. Sau cel puțin așa vreau să cred, uneori nu știu dacă de fapt nu mă liniștește mai mult pe mine 🙂

De când s-a născut și până la 2 ani, Alexandra a dormit în pătuțul ei, singură în cameră. De la 2 ani, n-a mai vrut să doarmă decât cu mine, pur și simplu. Nici acum nu știu ce a determinat această schimbare bruscă. Anul trecut tot ea s-a hotărât să doarmă singură. A ținut-o până în ianuarie, când s-a născut Teodora. Acum mă vrea din nou numai pentru ea.

Când era bebeluș, Alexandrei îi cântam când plângea sau era agitată. De multe ori, cântecelul în care numărăm elefanții. Apoi i-am cântat ca să adoarmă.

De când s-a născut, Teodora mă vrea numai în preajma ei și adoarme cel mai adesea în brațe. În primele două luni a avut colici, așa că o țineam destul de mult în brațe, și plângea destul de mult, iar eu îi cântam. Cel mai des, cântecelul în care numărăm elefanții care se leagănă pe pânza de păianjen. Pentru variație, mai scăldăm niște rățuște într-un iaz. Le-am scăldat de atâtea ori că probabil le-au căzut și penele 🙂

Abia a trecut perioada de colici că ne-am ales cu varicelă. Sunt „arestată la domiciliu” de aproape o lună. Alexandra a făcut vaccinul Varilrix, Teodora ar fi trebuit să aibă imunitate până la șase luni. N-am avut noroc, n-a funcționat la niciuna. Prin urmare, acum aproape o lună a făcut Alexandra varicelă, ce-i drept o formă destul de ușoară. Am aflat cu ocazia asta că, pentru a fi eficient, vaccinul trebuie făcut de două ori. La fix două săptămâni a făcut și Teodora. Varicela la 3 luni și jumătate nu e o încercare tocmai ușoară. A făcut febră, s-a umplut de bubițe din creștet până în tălpi. Habar nu avea ce i se întâmplă și era numai zâmbet și bucurie. Câteva zile și nopți am ținut-o aproape numai în brațe și i-am cântat. Din nou am numărat de sute de ori elefanții care se leagănă pe pânza de păianjen. Acum nu mai adoarme decât în brațe, iar eu îi cânt în continuare și voi cânta cât va fi nevoie.

Mă tot întreb însă oare câți elefanți am numărat până acum și câți poți număra într-o viață?

Dacă vreți să numărați și voi:

„Un elefant, se legăna pe o pânză de păianjen
Și fiindcă ea nu se rupea, au mai chemat un elefant
Doi elefanți se legănau pe o pânză de păianjeni
Și fiindcă ea nu se rupea, au mai chemat un elefant
Trei elefanți se legănau pe o pânză de păianjeni
Și fiindcă ea nu se rupea, au mai chemat un elefant
Patru elefanți se legănau pe o pânză de păianjeni
Și fiindcă ea nu se rupea, au mai chemat un elefant
Cinci elefanți se legănau pe o pânză de păianjeni
Și fiindcă ea nu se rupea, au mai chemat un elefant
Șase elefanți se legănau pe o pânză de păianjeni
Și fiindcă ea nu se rupea, au mai chemat un elefant
Șapte elefanți se legănau pe o pânză de păianjeni
Și fiindcă ea nu se rupea, au mai chemat un elefant
Opt elefanți se legănau pe o pânză de păianjeni
Și fiindcă ea nu se rupea, au mai chemat un elefant
Nouă elefanți se legănau pe o pânză de păianjeni
Și fiindcă ea nu se rupea, au mai chemat un elefant
Zece elefanți se legănau pe o pânză de păianjeni
Și pentru că pânza s-a rupt, toți elefanții au căzut!”